Inovație în vremea Corona

În vreme ce noul Coronavirus se răspândea cu viteză pe glob, închizând țări și economii întregi în cale, grădinița Răsărit a fost și ea nevoită să-și suspende activitățile conform noilor reguli oficiale.

Inițial,  echipa grădiniței a privit suspendarea temporară a activității cu copiii ca pe o ocazie de a aduce la zi muntele de hârtii și solicitări birocratice pentru inspecția de acreditare din mai. Însă pe măsură ce situația s-a prelungit, am început să ne facem griji cu privire la modul în care copiii grădiniței reușesc să treacă prin această perioadă plină de restricții, închiși în case și într-o continuă expunere la știri și informații care mai de care mai alarmante.

Inovație și adaptare

A fost momentul să inovăm și să ne adaptăm. Am organizat repede cursuri-fulger pentru educatori în vederea folosirii instrumentelor de lucru online, și întâlniri pe Zoom pentru a discuta moduri în care putem să-i susținem atât pe copii, cât și pe părinți.  Educatorii au început să trimită planificări săptămânale cu idei de activități pe care părinții să le poată realiza acasă cu copiii. Sorina a început să se înregistreze cu telefonul mobil citind povești. Pentru copii a fost liniștitor să îi audă vocea din nou, iar părinții au început să ne trimită poze cu cei mici cuibăriți în pat cu telefonul, ascultând poveștile Sorinei.

Încercări și erori, în online

Am experimentat cu organizarea unei variante online a activităților în cerc cu copiii. A fost o experiență reală de încercare și eroare. Copii au fost atât de încântați să se revadă împreună cu colegii și educatorii, încât toți voiau să vorbească în același timp, iar rezultatul a fost, desigur, un haos. Am descoperit astfel că nu e chiar așa ușor să le captezi atenția de la distanță, sau să-i faci să-și aștepte rândul pentru a vorbi – chiar când am folosit opțiunea mute, unii dintre ei s-au supărat tare că nu puteau fi auziți.

Conștienți fiind că expunerea la ecrane prezintă propriile pericole pentru mințile sensibile, în dezvoltare, ale copiilor mici, nu am vrut ca activitățile noastre să fie în totalitate dependente de un ecran și ne-am gândit serios care ar putea fi tipul de activitate online care să aducă beneficii maxime. Am decis ca principala utilitate a întâlnirilor online să fie menținerea conexiunilor sociale între copii și cu educatorii lor. Am constatat că jocurile interactive, de tipul „Simon spune” sunt mai distractive și mai antrenante decât încercările de a capta atenția întregului grup cu o lecție sau cu o poveste. Împărtășirea de experiențe sau demonstrațiile de experimente pe care copiii le pot face împreună cu părinții, cântatul împreună (cu toată lumea pe mute, pentru a evita haosul generat de sincronizarea imperfectă a canalelor audio) au funcționat foarte bine, ca și unele povești, deși am constatat că acestea sunt mai bine fructificate dacă sunt înregistrate și trimise părinților pentru a le folosi în alte momente.

Talente noi

N-a trecut mult timp până ce educatoarele s-au gândit ca ar fi drăguț să facă și niște versiuni video pentru povești, cu muzică și efecte sonore de fundal și imagini.  Am făcut încă un curs fulger online despre utilizarea unui program simplu, gratuit, de editare video (Videopad). Madhavii și fiica ei adolescentă Kalyanii au început să producă povești superbe cu imagini din cărți de povești. Mai departe, vrem să explorăm punerea în scenă a poveștilor cu păpuși și poate chiar și animația.

Cine sunt profesorii acum?

Între timp, ne-am dat seama că în această perioadă rolul nostru este mai degrabă de antrenori sau consultanți pentru părinți, care sunt de fapt cei ce conduc activitățile educaționale, din cauza limitărilor evidente și obiective ale scurtelor sesiuni online. Mulți dintre părinții copiilor din grădinița noastră sunt pe bună dreptate copleșiți de situația în care trebuie să lucreze de acasă, dar să aibă și grijă de copii și continuarea educației lor în același timp. Au apreciat mult ideile și sugestiile de activități pe care le-am trimis, pentru că altfel nu ar fi avut timp să facă munca de cercetare necesară pentru a le putea implementa acasă cu copiii. E o bucurie reală când primim de la părinți fotografii cu copiii implicați în diverse activități sugerate de noi.

Prioritizarea suportului socio-emoțional

Efectuarea de activități interesante a contribuit la canalizarea energiei copiilor către experiențe educative pozitive și utile. Cu toate acestea, ne este clar că mai important decât să ne asigurăm că există progres în ceea ce privește obiectivele educaționale tipice, este să le asigurăm copiilor suportul socio-emoțional necesar pentru a naviga cu succes prin această perioadă în care toți trăim un fenomen global, cu potențial dezastruos, de importanță istorică. Am tradus povești terapeutice, publicate de prietena noastră Susan Perrow exact în acest scop. Experiența dobândită prin participarea în programele AMURT/ EL  Child Friendly Spaces după dezastre naturale sau pentru lucrul cu refugiații a fost foarte utilă. Crearea unor rutine și a unor structuri familiare, predictibile,  precum ritualul de întâlnire cu educatorii și colegii online, în locul cercului de dimineață, ajută la normalizarea percepției situației. Am trimis și resurse pentru părinți despre cum pot să folosească tehnica respirației abdominale pentru a elimina stresul și a se bucura de momente plăcute împreună cu copiii lor.

Astfel că, parte din munca mea a fost și să găsesc și să trimit părinților astfel de resurse adecvate pentru copii, care să îi ajute în explicarea situației COVID-19 și în gestionarea potențialelor răbufniri emoționale care ar fi putut apărea. Activitățile precum confecționarea măștilor pot contribui la demistificarea și chiar transformarea în joc a acestui element nou, apărut în ținuta tuturor, și care are un potențial real de a înstrăina sau a speria copilul. Un experiment cu sclipici poate ilustra într-un mod amuzant răspândirea germenilor: copilul își pune mânile într-un recipient cu sclipici și evident că acesta se lipește de piele. Părintele face la fel, apoi părintele și copilul își strâng mâna, ating diverse obiecte și observă cum sclipiciul ajunge peste tot!

Copiii au nevoie de explicații oneste, dar care să-i îmbărbăteze, despre ceea ce se întâmplă în jurul lor.  Părinții le pot oferi copiilor asigurarea că atât ei, cât și o mulțime de alți adulți fac tot ce le stă în putere pentru a menține pe toată lumea în siguranță.  Ei pot evidenția într-o manieră pozitivă rolurile celor care oferă ajutor, precum medicii, oamenii de știință sau polițiștii. Cu toate acestea, este important să găsim moduri prin care copiii să se simtă implicați activ prin rolul propriu, deoarece aceasta diminuează senzația de lipsă de putere și de neajutorare caracteristică experiențelor traumatice, și le sporește reziliența. În loc să-i spună copilului doar să se spele pe mâini,  părinții și educatorii pot prezenta aceste reguli ca moduri în care copiii înșiși îi pot proteja pe cei din jur. Încurajările și feedback-ul pozitiv sunt esențiale atunci când copilul își amintește singur de aceste reguli și le aplică: „ Ești un ajutor de nădejde pentru toată comunitatea pentru că te speli pe mâini așa conștiincios! Bravo!”

Într-adevăr, în vremuri de criză, cei care găsesc moduri de a-i ajuta pe alții în mod activ tind să aibă reziliență psihologică mai mare, ieșind din acea experiență chiar mai puternici decât înainte. Acest aspect este aliniat cu înțelegerea noastră Neoumanistă asupra naturii umane, și mai ales a nevoii profunde, înnăscute, de a fi în serviciul celor din jur. Este unul dintre elementele cheie ale unei vieți fericite și cu un sens robust și sănătos. Iată un citat care reflectă această înțelepciune.

Un articol de Didi Deshaies, fondator Grădinița Răsărit. 

Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on Google+

rasarit@amurtel.ro

0743161740