Prietenia și emoțiile la vârstă preșcolară

Articol realizat de Alina Aretta Ionel, educatoare

Nevoia umană de a relaționa începe odată cu copilăria, mai precis în copilăria mică, perioada ce cuprinde vârste între 3 și 6 ani. Acum, începe alegerea prietenilor, de cele mai multe ori copiii de același sex, dar cele mai fermecătoare sunt acele prietenii dintre fetițe și băieței.

Copiii sunt curioși și își manifestă această curiozitate față de copiii de vârste apropiate cu a
lor. Atunci când se întâlnesc, ei tind să facă aceleași lucruri, doresc să se joace în același loc, să folosească aceleași jucării și deseori se imită unul pe celălalt. Astfel, ei vor învăța să întreprindă activitățile jocului împreună, inițial asemănătoare, iar mai apoi vor începe să se completeze în joc.

Inițial, la începutul grădiniței, copiii trec printr-o perioadă foarte ciudată pentru adulți. Astfel, un copil poate povesti despre jucăria pe care a primit-o ieri cadou de la părinți, urmând ca al doilea copil, după ce ascultă și aprobă povestea, să continue discuția menționând despre cum s-a jucat cu părinții în seara de înainte.

Deși, aparent, poveștile nu au nicio legatură una cu cealaltă, micuții se vor întelege și acesta este primul pas de comunicare dintre ei. Astfel, ei învață să comunice, să își exprime idei și dorințe, urmând ca, pe măsură ce trece timpul și se adâncesc relații de prietenie, dialogurile să capete o formă mai unitară.

Un aspect pozitiv în familie îl reprezintă numărul mare de frați, deoarece, atunci, interacțiunea dintre copii începe chiar în interiorul familiei. Cu ajutorul mai accentuat al
părinților, frații învață să relaționeze corespunzător, să se joace pașnic și să devină
persoane sociabile, mai ales cu cei de vârste mici. Acesta este motivul pentru care mulți dintre părinți preferă să aibă un număr de minim doi copii.

Prin natura umană, copilul are sentimente care acum încep să fie conștientizate. Interacționând se stabilesc emoții care îmbogățesc micul lor suflețel. În același timp, prieteniile sunt cele care îi ajută pe copii să învețe lucruri noi. Inițial, ei își imită prietenul, apoi învață să colaboreze, conducând la îndeplinirea unor sarcini în cadrul jocului. Și nu numai în joc, ei pot colabora și la gradiniță, de exemplu, reușind să realizeze acest lucru prin îndeplinirea sarcinilor date de educatoare.

Prieteniile la această vârstă sunt, de fapt, primii pași în lume, în afara familiei. Studiile efectuate în domeniu, arată că, atunci când un copil relaționează mai mult el va fi un copil
sociabil. Acesta este motivul pentru care copilul trebuie să primească încurajarea părinților și a educatorilor de a își face cât mai mulți prieteni și de a interacționa cu cât mai mulți copii de vârste apropiate de a lui.

Limbajul pe care îl folosesc atunci când sunt de vârste apropiate are multe elemente comune. Nu ne vom înțelege nicicând, noi, adulții, cu copiii, atât de bine cum o fac ei între
ei. Dezvoltarea prieteniilor, și, de ce nu, chiar a antipatiilor ajută la dezvoltarea personalității copilului, acesta devenind mai comunicativ, iar în anumite momente începe să dea dovadă de generozitate.

Acum, copiii învață ce înseamnă, de fapt, să fii prieten cu alt copil și cum să rezolve disputele care apar între ei. Se face asocierea dintre cuvântul “prieten” și expresia “cineva pe care îl placi”. Perioada aceasta este una de debut social. Acum se poate observa capacitatea copiilor de a stabili relații benefice cu cei din jur și posibilitatea de a le menține.

Joaca se poate desfășura cu un grup de prieteni. Prietenia este o relație “unu la unu”, un copil cu un alt copil, chiar dacă fac parte din același grup de joacă. Între prietenii de la această vârstă se desfășoară activități comune. Ei doresc să întreprindă anumite jocuri împreună, se dezvoltă sentimente de susținere reciprocă, de afecțiune și, nu în ultimul rând, încep să aibă grijă unul de celălalt.

Modul în care reacționează la înfiriparea sau la destrămarea unei prietenii este cel care trebuie analizat și dezvoltat sau schimbat, după caz. Acum, se analizează abiliățile copilului de a interacționa cu copiii de vârsta lui și de modul în care se exprimă din punct
de vedere afectiv. Se formează legături emoționale puternice. Părinții mai observă și că prietenii pe care îi au sunt importanți și faptul că apare o nuanță de independență.

Faptul că se leagă prietenii este fundamental pentru dezvoltarea copilului, atât din punct de vedere emoțional, cât și social. Părinții pot juca un rol foarte important, încurajând prieteniile frumoase, care vor rămâne în mintea și sufletul copilului drept relații de
referință pentru viitor.

Este recunoscut faptul că micuții îi vor avea mereu ca model pe părinți. Dacă părinții le vor oferi copiilor un exemplu în ceea ce privește relațiile de prietenie, dacă micuții vor vedea în compania prietenilor, aceștia vor privi cu alți ochi relațiile cu colegii și vor tinde să își formeze și ei proprii prieteni. Este bine să se discute în prezența copilului despre cât de bine se simt părinții în prezența prietenilor și cât de mult îi apreciază. Pe scurt, vor descoperi faptul că prietenia este un element extrem de valoros în viață. Astfel, copiii vor aplica și în cercul lor de prieteni principiile pe care le-au învățat de la părinți.

Relațiile de prietenie de la această vârstă îi pot învăța pe copii cum să îi ajute pe cei din jur. Așadar, conștient sau nu, ei vor ști că așa este frumos, vor simți că trebuie să îi ajute prietenul atunci când are nevoie și că, la rândul lui va fi ajutat de prieteni, dacă este cazul.

Este bine să se încurajeze înfiriparea prieteniilor între copii pentru a se dezvolta, astfel, abilitatea de comunicare cu cei din jur, copiii și mai apoi adulții, și de a fi prietenoși, lucru care este foarte important în viața de adult.