Povestea

 Curriculumul Neoumanist pune un accent deosebit pe rolul poveştii. Aceasta a fost din totdeauna o modalitate utilă și plăcută de a petrece timpul alături de copil, de a-i transmite un mesaj, de a-l învăţa să descopere și să se aventureze în minunata lume a fanteziei. Poveștile ajută copilul să îşi dezvolte vocabularul, imaginația și inteligența. Poveștile îi ajută pe copii să găsească soluții pentru a scăpa de diverse temeri, în rezolvarea unor probleme, deoarece personajele trec prin aventuri, întâmplări, evenimente în care copilul se poate regăsi. Însă nu toate poveștile mai vechi şi mai noi au un mesaj sănătos, educativ şi potrivit pentru schimbările actuale. În sistemul Neoumanist, selecţia poveştilor este făcută în mod conştient, acordând mare atenţie la mesajele transmise în mod evident şi în mod subtil sau ascuns, căutând mesajele care sunt în acord cu valorile Neoumaniste precum ecologia, empatia.

Poveştile sunt folosite în diverse contexte, pentru a introduce proiecte tematice, în activităţile educative, în rezolvarea conflictelor, pentru modelarea caracterului copiilor etc. Poveștile care îndrumă copilul în înțelegerea vieții sunt de mai multe tipuri. În acest sens, există cărţi cu imagini și poveşti pentru copii, special concepute, în funcție de vârsta lor. Nu mai puțin importante sunt poveştile inspirate din viața reală, experiențele adulților și prietenilor, precum și legendele comunității, povestirile religioase, poveștile despre eroi etc. Povestea poate fi o îmbinare fantastică de locuri, personaje, idei, obiecte, un spațiu în care totul este posibil și care lasă frâu liber imaginației. Aceste tipuri de poveşti reprezintă o punte către vis și imaginar, către aventură și fantezie. Poveștile clasice și miturile rezonează cu arhetipurile umane profunde, care au puterea de a forma structura subconștienta a minţii prin intermediul imaginației.

“Mintea copilului este umplută cu imagini fanteziste iar literatura, de asemenea, se avântă pe cerul imaginației, cu aripile întinse. Cu toate acestea, nu își pot permite să încarce conținutul povești cu prea multă complexitate deoarece aceasta ar încetini ascensiunea vizionară. Setea pentru necunoscut există în mintea copilului, trebuie să fie satisfăcută prin crearea unor imagini viu colorate ce reprezintă tărâmurile magice din basme. „Realul” sau “naturalul” nu sunt atât de importante aici. Ceea ce este mai important, este de a călăuzi cu bucurie mintea copilului, iar procesul de familiarizare a acestuia cu lumea să se realizeze într-o manieră simplă și plăcută… Imagine după imagine, culoare după culoare trebuie să însoțească cuvintele – aceasta este ceea ce își doresc cu ardoare copiii în mintea lor.” (P.R. Sarkar)

“În fiecare propoziție de literatură pentru copii, ar trebui să existe o minunată putere atractivă – o simplitate cristalină și o deschidere a inimii fără nici o ezitare. Autorul literaturii pentru copii trebuie să explice prin intermediul limbajului și al gândirii cum viața trebuie trăita cu puritate și loialitate. ” (P.R. Sarkar)