Educatie neoumanista: educatie facuta cu dragoste
Copiii sunt bucuria parintilor, iar grija cea mai mare a acestora este sa fie parinti buni. Daca in primul an de viata atentia parintilor se indreapta catre nevoile primare ale celui mic: siguranta, hrana, dragoste, iubire si afectiune,dupa aceasta perioada apare o noua provocare: educarea copilului.
Urmatoarea perioada se poate confrunta cu crize de nervozitate, lovituri, muscaturi, ciupituri, zgarieturi si multe altele. Orice parinte ar spune “Nu imi doresc sa am un copil obraznic dar nu stiu ce sa fac!” este primul gand pe care l-ar exprima un parinte intr-o anumita situatie creata de propriul copil. Apoi vin multe alte intrebari, “Ce vor spune oamenii despre mine?!” sau “Ce sa-i spun eu mamei copilului pe care il loveste copilul meu?!” sunt alte framantari. Apoi vin si “solutiile” oferite de alti parinti “experimentati”: “Ii dai una la fund!”, “I-ai tableta!”, “Nu are voie sa se joace”, “Il pui la colt!”, “Il ignori cand face obraznicii!”. In aceasta disputa care are la mijloc copilul, fiecare vine cu idea lui, din experientele de viata. Pe unele le puteti accepta pe altele nu. Cu unele sunteti tentati sa fiti de acord, cu altele sunteti total impotriva.
“Educatia facuta cu dragoste”, are in atentie nevoile copilului, focusarea nu se face pe “supunere”, ci pe respect, dragoste si intelegere. In cresterea si educarea neoumanista a copilului nu exista reguli universal valabile, nu exista formule, ca la matematica, pe care sa le aplici ca sa rezolvi problema. Fiecare copil este diferit si reactioneaza diferit la stimuli. Un lucru este sigur: la aceasta varsta copiii nu stiu sa discearna binele de rau. Ei trebuie invatati intr-o maniera plina de dragoste, tandrete, respect si rabdare. Copiii mici sunt impulsivi, curiosi si uita repede. Nu va asteptati sa fie “ascultator” din prima. Fiti pregatit sa le repeti cu rabdare acelasi lucru,de cate ori va fi nevoie. Nu e nevoie de tipete sau pedepse. Copiii nu au nevoie de un adult care sa stea pe un scaun si sa-i ghideze prin comenzi. Ei au nevoie de ajutorul parintilor, educatorilor, care sa le explice ce e bine si ce nu, de indrumarea lor calda si afectuoasa.
Cand copilul face ceva suparator, nelalocul lui, trebuie sa va ganditi daca “Este oare atat de grav!?”. Nu cumva sunteti prea nervosi din alte motive si tindeti sa va descarcati asupra copilului pentru lucruri marunte facute gresit si fara intentie de copilul? Majoritatea comportamentelor atipice ale copiilor mici vor disparea in mod natural atunci cand vor mai creste, mai ales daca a primit un model pozitiv, multa dragoste si intelegere din partea adultilor.
Sunt situatii in care “cooperarea” cu copilul nu poate fi negociata. Cand o priza sau alte obiecte care ii pot pune viata in pericol copilului, multi parinti au tendinta de a spune “NU e voie”. Unii dintre ei ofera si explicatii, altii raman doar cu “NU”, eventual repetat la nesfarsit. In educatia neoumanista, insa, “NU” este exclus. In loc sa-i spunem copilului “Nu e voie la priza” ii puteti spune “Trebuie sa fii atent pentru ca la priza te poti rani!” Si, cand e cazul si este posibil, sa-i putem oferi alternative. El va sti ca asa nu e bine si asa e bine. Daca ii spuneti doar “nu e bine” fara sa-i aratati si cum e bine el n-are de unde sa stie acest lucru si va incerca din nou.
Educatia neoumanista cere o cunoastere aprofundata a copilului si nevoilor acestuia . Poate este hipersensibil, hiperactiv sau suparacios, este nevoie sa-i cunoastem limitele, sa-i intelegem nevoile. Adultul trebuie sa puna nevoile copilului pe primul loc si nu nevoia lui de a scapa de “disconfortul” produs de cel mic cand face o criza in public. Copilul nu trebuie privit ca adversarul adultului. Copilul are nevoie de adult. Sa ne purtam cu copiii, asa cum vrem ca altii sa se poarte cu noi. Suntem adulti dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne impunem vointa prin forta. Adultii cand fac greseli spun ca este omeneste, isi cer iertare si mergi mai departe. Oare, de ce copilului nu-i este permisa greseala, nu este tot om?!
Nu uitati, ca atunci cand copilul se comporta neadecvat, exact atunci are cel mai mult nevoie de dragostea voastra!