Inteligenţa inimii

Inteligenţa inimii: secretul propriilor emoţii şi sentimente ale copilului:

Adeseori îi intreb pe parinţi cum şi-ar dori să fie copiii lor atunci cand vor fi mari. Răspunsurile se încadreaza aproape invariabil în gama: „descurcăreţ”, „hotăraât”, „independent”, „sigur pe el”.

La întrebarea „Cum vă doriţi să fie copilul dvs. acum?”, răspunsul vine adeseori: „elev bun, cuminte, cu note mari”. Nu întotdeauna însa „elevul cuminte, cu note mari” devine adultul „descurcareţ”, „hotărât”, „independent”, „sigur pe el”.

Ce se întâmplă pe parcurs? Cheia este inteligenţa emoţională…
Studiile de psihologie din ultimul deceniu afirmă în mod hotărât că inteligenţa emoţională şi abilitatea de a stabili relaţii cu cei din jur reprezintă principalul factor de predicţie privind reuşita în viaţă.
Pentru părinţi, notele foarte bune şi premiile şcolare sunt probabil principala garanţie pentru succesul în viaţa al copilului.
E drept, performanţa şcolară este binevenită dar nici pe de parte suficientă. Ba mai mult, statisticile ne arată că mulţi dintre foştii elevi, nici pe departe straluciţi, sunt astazi adulţi realizaţi atât în plan profesional cât şi personal.
Pentru o dezvoltare cât mai armonioasă, este bine să ai grijă deopotrivă de mintea şi emoţiile copilului tău. Dacă notele şi performanţa academică ne dau măsura minţii, cum ne putem da seama că avem copii inteligenţi emoţional?

Cum ar arăta un copil inteligent emoţional?
Copilul inteligent din punct de vedere emoţional

• este conştient de emoţiile sale şi vorbeşte liber despre ele;
• recunoaşte emoţiile celor din jurul sau;
• comunică uşor despre ceea ce îl interesează sau îl preocupă;
• ştie să spună NU fără să îi rănească pe ceilalţi;
• are un bun management al emoţiilor negative (de pildă, nu face crize de furie atunci când ai casa plină de musafiri);
• are comportamente rezonabile chiar şi atunci când lucrurile nu merg aşa cum şi-ar dori şi nu abandonează o activitate, nici atunci când devine dificilă;
• are bine dezvoltat sistemul motivaţional – de pildă, nu face unele activităţi doar pentru ca i-ai cerut tu să le facă sau doar cât stai langă el şi îl supraveghezi, ci le face pentru că a înţeles că sunt utile pentru propria dezvoltare şi îi oferă beneficii;
• este sigur pe el în majoritatea situaţiilor, iar atunci când simte că nu se descurcă, cere ajutorul;
• se adaptează rapid la situaţii/ persoane noi;
• nu îi este teamă să pună întrebări sau să îşi afirme preferinţele;
• are prieteni cu care se relaxează dar de la care deopotrivă învaţă modele noi de comportament.

Observă-ţi copilul, indiferent de vârsta şi încurajează-i relaţiile de prietenie. De ce este atât de important pentru copil sa aibă prieteni?
Pentru că prietenii sunt:

• resurse emoţionale pentru petrecerea într-un mod placut a timpului liber. Cercetatorii arată că perioada de timp în care râdem, zâmbim, vorbim este mult mai mare între prieteni decât între persoane care se cunosc mai putâţin. În aceste momente de relaxare se descarcă în organism anumite substante chimice – endorfine, care întaresc sistemul imunitar şi crează o stare de bine.
• sursa – tampon faţa de efectele negative ale unor evenimente precum: conflicte în familie, divorţ, probleme şcolare. În aceste situaţii copiii se distanţeaza puţin de familie şi apelează la prieteni pentru a obţine suportul emoţional necesar.
• resursa de învăţare în situaţii pe care copilul nu ştie cum să le rezolve. Copiii pot imita comportamentul prietenului atunci când nu stiu ce să facă sau pot cere în mod direct ajutorul acestuia.

Perioada optimă de învăţare a abilităţilor emoţionale, şi deci de dezvoltare a inteligenţei emoţionale, este dată chiar de primi ani din viaţa copilului nostru; astfel, perioada preşcolarităţii este esenţială, deoarece atunci învaţă copiii vocabularul emoţiilor, asocierea dintre emoţii şi contextele de viaţa, exprimarea facială a emoţiilor (de pildă, învaţă să decodifice o frunte încruntată ca fiind semn de îngrijorare sau supărare, un zâmbet ca semn al bucuriei etc.), modalităţi de reacţie la emoţiile celor din jur.

Părinţii sunt primii care contribuie la dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale copiilor, prin exprimarea propriilor emoţii în familie, prin reacţiile şi răspunsul comportamental la emoţiile copilului şi prin crearea de contexte în care se vorbeşte despre emoţii.

De exemplu, un părinte care ridică tonul atunci când este nemultumit de ceva, îl va învăţa pe copil (prin modelare comportamentală) să ridice tonul în prima situatie mai dificilă; într-o familie în care nu se vorbeşte deschis depre emoţii şi nimeni nu arată ceea ce simte, copilul învaţă că a-tiţ exprima emoţiile şi a vorbi despre ele este neadecvat sau chiar semn de slăbiciune.

Sunt studii de specialitate care arată că exprimarea emoţiilor pozitive faţă de copii este un predictor pentru abilităţile empatice ale copiilor şi bună funcţionarea socială a acestora în clasele primare.

Ce poţi face ca parinte pentru a stimula inteligenţa emoţionala a copilului tau?

• Utilizează mesaje formulate la persoana I, pentru exprimarea propriilor păreri, emoţii, dorinţe (de exemplu, în loc de „m-ai supãrat” poţi spune „mă supără faptul că nu imi raspunzi atunci cand te strig”).
• Oferă copilului posibilitatea de a alege între două sau mai multe alternative. Aceasta este o foarte bună metodă de a-l învăţa pe copil să ia singur decizii. Crează contexte în care copilul poate să ia singur decizii.
• Rezolvă probleme împreună cu copilul, fii atent la ceea ce simte şi gândeşte, la reacţiile tale emoţionale; notează împreunã cu copilul alternative de soluţionare.
• Aplică consecvent regulile de reglementare a comportamentului copilului.
• Încurajează copilul să analizeze critic o situaţie şi să anticipeze consecinţele propriilor sale comportamente.
• Ignoră aspectele minore pentru diminuarea conflictelor.
• Încurajează şi laudă permanent comportamentele dezirabile ale copilului; el are nevoie să-şi dezvolte încrederea în sine şi în propriile competenţe şi abilităţi.

Şi nu uita, eşti primul şi cel mai important reper în viaţa copilului tău. De la tine învaţă tipare de reacţie şi comportament, care sunt lucrurile esenţiale în viaţă şi cât este de important să ne valorizăm şi să ne respectăm, pe noi şi pe cei din jurul nostru.

Autor: Magda Zâmbet, Director Educativ