Regasirea frumosului pierdut

Traim intr-o societate tehnologizata, unde calculatorul, tableta si telefonul mobil reprezinta modalitatea usoara si la indeamana de a linisti marea agitata din interiorul copilului. Odata ce este asezat in fata micului ecran, indiferent ce forma sau dimensiune ar avea acesta, marea involburata se transforma rapid intr-una calma, limpede si serena. Furia, nervozitatea si frica sunt emotii care trebuie privite firesc in randul copiilor, insa mai importanta este modalitatea prin care adultii reusesc sa-i faca pe acestia sa-si canalizeze energia mai putin placuta corpului, mintii si sufletului, care atunci cand ii invadeaza se simt precum un balon mult prea umflat, gata sa explodeze; emotii mult prea puternice pentru corpul fragil si gingas al unui copilas.

Prin intermediul educatiei neoumaniste, copiii sunt incurajati sa dezvolte o relatie armonioasa, profunda si sincera cu natura. Diversele jocuri pe care le organizam cu cei mici, pe langa faptul ca antreneaza memoria, stimuleaza imaginatia, ii aduc pe acestia aproape de natura, creandu-se o legatura permanenta intre copil si mediu. Apropierea este reala, tangibila, copilul facand parte din acest univers, care este natura. Elementele acesteia sunt personificate, iar prin intermediul jocului, copacii, plantele si florile primesc nume pentru a consolida legatura creata in timp.

Cea mai buna educatie este reprezentata de joaca cu cei mici, un joc in lumea reala, in mediul inconjurator, unde nu exista monstri sau alte personaje grotesti, care acapareaza frumusetea si puritatea copilului la varsta frageda. Natura divina, prin universul ei necunoscut, reprezinta modalitatea simpla si la indemana pentru parinti de a petrece un timp minunat cu copilul, de a-l cunoaste si intelege mai bine.

Virginia Nistor- Educatoare