Stilurile parentale

Părinţii voştrii v-au impus multe restricţii ? Sau aţi hotărât voi înşivă în ceea ce vă privea? V-au iubit şi v-au sprijinit ? Sau, din cand în cand, simţeaţi că nimanui nu-i pasă de voi ? Felul în care v-au tratat părinţii a influenţat trăsăturile voastre de caracter. Puteţi să nu ţineţi cont de influenţa lor şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să vă remodelaţi caracterul, dar odată ce influenţa a avut loc, schimbarea este dificilă.

Acum vi s-a dat ocazia să modelaţi o altă fiinţă umană. Este o misiune de o importanţă copleşitoare–una pe care nu aţi dori să o îndepliniţi cu superficialitate.

Ce educaţie ar trebui să aplici pentru a avea tipul de copil pe care ţi-l doreşti?
Unii părinţi sunt foarte iubitori. Ei manifestă căldură şi o acceptare deosebită şi te poţi apropia uşor de ei. Le place să-şi ştie copiii aproape. Doresc să-i îmbrăţişeze, să-i asculte, să-i încurajeze şi să le zâmbească. Este plăcut să ai un părinte iubitor.

În extrema cealaltă se află părinţii ostili. Ei sunt reci, respingători şi distanţi. Adesea mesajele pe care le transmit ei sunt : „Nu mă mai deranja! Mi-ajunge! Lasă-mă odată în pace!”
De asemenea, există părinţi restrictivi şi părinţi îngăduitori. Cei restrictivi sunt cei care iau multe decizii în locul copiilor – poate prea multe – iar copiii trebuie să asculte tot timpul.
Părinţii îngăduitori sunt aceia care îngăduie copiilor lor să ia decizii oricând acest lucru este posibil – chiar şi atunci când s-ar putea să nu fie pregătiţi pentru aceasta.

Dragostea este elementul cheie în creşterea unor copii care să fie capabili să se poarte normal în societate. Dacă părinţii sunt iubitori, indiferent că sunt mai autoritari sau mai îngăduitori, copiii se vor descurca bine.

Deci voi, ca parinţi, aveţi o influenţă definitorie asupra comportamentului copilului.
Disciplina eficientă depinde de capacitatea părintelui de a realiza un echilibru între dragoste şi autoritate, de a fi blând şi hotărât.

Echilibrul funcţionează cel mai bine atunci când dragostea şi autoritatea se îmbină într-o abordare totală – când poţi spune cu amabilitate şi cu fermitate în acelaşi timp : „ Să ştii că nu glumesc!”

Pretenţiile mari, nedrepte, nu-şi au locul în comportamentul unui părinte care aplică disciplina aşa cum trebuie.

Director Magda Zambet