Tulburări din Spectrul Autismului

Autismul este considerat de unii specialiști ca fiind o tulburare de dezvoltare de origine neurologică. Primele semne de autism pot fi găsite încă din primele 7-8 luni de viață. Astfel copilul: nu gângurește, nu folosește gesturi, iar mai târziu după 10-12 luni, nu arată cu degetul, nu folosește cuvinte, nu răspunde la nume, are un slab contact vizual cu cei din jur, nu știe sau pare că nu știe să se joace cu jucării/ învârte roți, aliniază mașini fără să se joace cu ele. Printre cauzele care duc la apariția autismului, conform specialiștilor ar fi: disfuncții ale creierului, cauze genetice, factori de mediu.

Cum este diagnosticat autismul?

Până la momentul actual nu există un test precis care să arate prezența autismului, totul se face pe baza observării comportamentale.

Terapii și tratamente

Există două terapii cunoscute în autism: terapia ABA, întemeiat de Lovas, terapia VBA. Învățarea în terapii se face vizual, auditiv, tactil kinestezic. Un lucru important pentru autist este senzorialul. Fiecare unitate de învățare este consemnată cu rezultatul bine sau rău.

Nu trebuie în nici un caz acuzați părinții, aceștia nefiind responsabili de apariția tulburării, așa cum a afirmat Bettleheim, și nici un mediu familial nefericit, stresul mamei în timpul sarcinii, o traumă emoțională a mamei sau a copilului sau vreun alt factor psihologic. Teoria „mamei refrigerator” subliniează faptul că autismul este consecința lipsei de afecțiune a părinților, în special a mamelor, față de copilul care s-a dovedit a fi total eronată.

Este important ca toți copiii suspecți de o problemă de dezvoltare să beneficieze de o evaluare complexă a stării sănătății, făcându-se evaluarea auditivă și vizuală, evaluarea neurologică, examen dermatologic. Observarea trebuie să țină cont de locul în care se petrece aceasta. Pentru copiii până în 3 ani se vor urmări: capacitățile verbale și nonverbale, abilitățile de funcționare în fiecare zi, modul de comunicare al subiectului, etc. De exemplu: arată cu degetul pentru a obține obiectul dorit sau doar pentru a-l arăta, comunică atipic, privire insistentă asupra lucrului dorit sau alte gesturi atipice.

Capacitatea copilului de a folosi funcțional limbajul: întârzierea apariției limbajului, pierderea limbajului, tipare de comunicare atipice: repetarea cuvintelor sau folosirea acestora fără intenția de a comunica.

Șansele pentru obținerea unor rezultate bune în evoluția copilului cu autism sunt mai mari dacă intervenția se face la o vârstă mai mică. Recunoscute în tratarea autismului sunt și tratamentele care țintesc ameliorarea dificultăților sociale, de limbaj și comunicare, senzoriale și comportamentale. Acestea sunt: teacch, pecs, povestiri sociale, terapia de integrare senzorială, floor time sau tratamentele complementare: terapia prin muzică și artă, terapia de integrare auditivă, terapia cu animale, terapia ocupațională și terapia de limbaj și comunicare.

articol de Mihaela Cociu