Primii pași în grădiniță

“Un bambus, atunci când e verde poate fi modelat sau deformat în orice mod doriți. Odată ce se coace, orice încercare de a remodela îl va rupe.” P.R. Șarkar (fondatorul educației Neoumaniste).

Adaptarea la grădiniță

Am observat că adaptarea copilului la grădiniță e una dintre temele cele mai interesante pentru părinți. Pe de o parte e normal să ne facem griji, pe de alta e la fel de normal să ne dorim să interacționeze cu alți copii și să se integreze în comunitate cât mai lin, pe cât posibil fără stres, agitație, nesiguranță, teamă.

Prima zi la grădiniță

Ziua când copilul este adus pentru prima dată la grădinița reprezintă un moment deosebit în viața întregii familii. Adaptarea nu se face brusc, ducând copilul și lăsându-l la grădiniță fără nicio pregătire mentală. Copiii sunt foarte receptivi și părintele trebuie să pregătească copilul, trebuie să îi vorbească frumos despre grădiniță, ca despre un loc de poveste, un loc pregătit special pentru el, în beneficiul lui, astfel încât copilul să fie curios și să își dorească să ajungă acolo.

Durata adaptării la grădiniță

Durata adaptării la grădiniță variază de la un copil la altul, de la câteva săptămâni la câteva luni, iar traversarea etapelor de adaptare nu este una lineară – unele se desfășoară repede, altele mai lent, iar copilul poate reveni la etape anterioare – o întrerupere în frecventarea grădiniței poate însemna revenirea la plâns și opoziționism.

Etapele adaptării

-O primă etapă de adaptare durează între 2 și 4 săptămâni. În acest interval copilul învață să se adapteze la mediul fizic al grădiniței (să cunoască sala de grupă, baia), la ritmul rutinei zilnice (masă, toaletă, activități, odihnă, mers acasă) și cunoaște persoanele care au grijă de el (educatoare și îngrijitoare). Pentru unii copii aceasta este o etapă de explorare intensă, pentru alții – una de retragere și explorare reținută – copiii se adaptează în modalități diferite la separarea fizică de părinți. În plus, anticiparea separării zilnice de părinți poate declanșa plânsul la despărțire sau proteste repetate. Este o etapă nu foarte comodă pentru părinți, care au sarcina de a-și gestiona propriile anxietăți, precum și anxietățile firești ale copilului, însoțite de plâns și tergiversări.

-O altă etapă este cea în care copilul se adaptează transferând din atașamentul emoțional de la părinți spre educatoare. Copilul se simte în siguranță la grădiniță, are încredere în educatoare și se simte confortabil să exprime cereri și începe să se manifeste mai dezinvolt în sala de grupă.

-Următoarea etapă este cea în care copilul își face prieteni stabili, se joacă alături de alți copii și își construiește rolul în grup.

Etapele descrise mai sus pot fi însoțite și de momente de regres, declanșate de teama de abandon, de oboseală, întreruperi ale frecventării grădiniței sau dificultăți întâmpinate în socializare (respectarea regulilor, respingere etc.) și manifestate prin plâns, dificultăți de somn, încercări de amânare a mersului la grădiniță sau chiar proteste deschise.

Sprijinirea adaptării la grădiniță

Părinții sprijină și facilitează această adaptare atunci când păstrează o atitudine pozitivă față de grădiniță, manifestă calm și fermitate în gestionarea protestelor copilului, deschidere față de emoțiile negative și plânsul (firesc) al acestuia, validând emoția, dar fără a negocia însă venirea la grădiniță, deschidere în comunicarea cu educatoarele. Decizia de a veni copilul la grădiniță este una care implică responsabilitate de adult, iar rolul părintelui este de a facilita adaptarea acestuia, iar nu de a-l convinge că este o decizie bună.

Putem considera că adaptarea la grădiniță s-a încheiat atunci când copilul se simte în siguranță la grădiniță, cunoaște rutina zilnică și acceptă cu ușurință regulile, are parteneri constanți de joacă și se manifestă cu dezinvoltură, spontaneitate și bucurie.

 Articol realizat de Floarea Diaconu, Director Educativ